Îndrăgostit la infinit,
Ce cântă-n apus un cântec chirurg
Tăind cu iubire un suflet ce părea înfrânt.
Înfrânt de dorinţe posedat de stafii
Din răni ce păreau nedeschise,
Se naşte iubire creând bucurii
În lumea speranţelor interzise.
Te întrebi poate, de unde am venit
Din ce geneză a gândului tău,
Eu pot să spun că ce ţi-ai dorit
A văzut cineva, Dumnezeu.
Din ce geneză a gândului? În final, nici unul dintre voi nu va mai şti care l-a plăsmuit, născocindu-l, iscându-l pe celălalt. Şi apoi ai început a recunoşte semnele, acelea revelatoare, când iubirea a întâlnit graţia.
RăspundeţiŞtergereBine ai revenit Camelia.Cel mai frumos sentiment este iubirea.Mulţumesc de vizită şi să ne recitim cu bine!
RăspundeţiŞtergere