Mi-e sete de tine,stiu că exişti

Dumnezeu este intervalul dintre două bătăi ale inimii.

Emil Cioran

Voi scrie în aer pe aripi de vultur

Primesc pe pământ versul din cer,

Împletesc cuvinte,nu mă mai satur

Dumnezeu îmi şopteşte:iubirea mai există?...că eu tot mai sper.

Există iubire ascunsă de lume

Zăcăminte colţoase,neşlefuite,

Diamante pierdute,rupte din tine

Ascultă furtuna,ea îţi va spune multe.

Tu-mi dai măsura,eu voi bate ritmul

Lasă-mi pe masă gândul şi visul,

Hârtia e albă,cerul ţi-e trupul

Muza-mi eşti tu,femeia şi timpul.

Ascult cu răbdare,notez printre rânduri

Privesc durerea cu ochii de ţurtur,

Simt cum se zbate legată în lanţuri

Cu o gură din tine se vindecă sigur.

Mi-e sete de tine,stiu că exişti

Trăiţi oameni buni,scrieţi poveşti,

Urcaţi pe iubire,nu mai fiţi trişti

Doamne,iubito,frumoasă mai eşti!

Un dor mă rupe îmi bate în tâmplă

Dorinţa este amintirea a ceea ce a fost, dorul – a ceea ce va fi.

Grigore Vieru

Un dor mă rupe îmi bate în tâmplă
Fuge la tine,caută cuvinte,
Deschide uşi,umblă la yală,
Zideşte tristetea ,urcă şi un munte.

Arde zăpada,stoarce şi norii
Pune pe fugă năluca din gânduri,
Ţine de foame,scrie memorii,
Mă strânge de mână când eu îţi scriu versuri.



Ţine de mine,trage de tine
Aduce credinţă,măsoară-o secundă,
Strigă cu flăcări,plânge-n suspine
Iubito cu tine viaţa e blândă.

Se roagă de mâine să vină grăbit
Să stea la masă cum şi-a dorit,
Se spală pe faţă,a obosit
Zâmbeşte cu ochii, a reuşit!

Doare timpul crescut peste umeri

Doare timpul crescut peste umeri
Brăzdată e fruntea de doruri târzii,
O viaţă întreagă călcată pe ruguri
Te simţeam că exişti,ştiam că ai să-mi vi.


Vise cresc în buzunarele goale
Speranţe curate port la rever,
Constelaţii erup în părţi egale
Eşti dama de roşu,atuul de înger.

Vorbesc cu vântul la colţ de stradă
Punem sechestru pe nopţile reci,
Suflăm în palme,facem şaradă
De răutatea prinsă în ramă cu suflete seci.


Deznod valuri prinse în chingi
De sănătate mă rog şi pentru bogaţi,
Priveşte-mă iubito cu gene lungi
Cum dansez sârba cu viaţa,noi suntem fraţi.

Doamna mea de roşu

Doamna mea de roşu,doamna mea de verde
Renaşte pamântul,eu mă simt un rege,
Am găsit norocul,Dumnezeu mai pierde
Condamnat la viaţă şi iubirea lege.


Doamna mea de roşu,doamna mea de floare
Mângâie-ţi urechea cu glas de primăvară,
Verdele tău pur mă îmbie la visare
Şi vântul cară note aşezate pe vioară.

Doamna mea de roşu,doamna mea de bine
La braţ ai dimineaţa şi soarele cunună,
Sânul tău e pâine,mi-e şi pasiune
Au muţit poeţii când au venit la cină.


Doamna mea de roşu,doamna mea de foc
Am creeat poveste extrasă din poveşti,
Te iubesc o viaţă cât două la un loc
Tu verşi peste mine plăceri dumnezeieşti.

Te port lângă mine, în mine te am

Te port lângă mine, în mine te am

În suflet crescută,zidită pe veci,

Dorul mai rupe un zid lângă geam

Eşti ceaiul de tei în iernile reci.

Mă scutură gândul mă rupe în două

Afară e luptă,norii se ceartă,

Plouă din tine cu lacrimi de rouă

Am foame de tine,de tine mi-e poftă.

Dorinţa o mângâi rămân fără grai

Pieptul se rupe,suflu e ritmul,

Valuri se sparg de tărmuri de rai

Vârtejuri,maree,erupe pământul.

Ziua se naşte,râdem prin trupuri

Dragostei,ofrandă am adus,

Te aştept să scriem noi începuturi

Printre cearceafuri,iubire,mai sunt multe de spus.

Eu scriu despre viaţă pe ritmuri de doină

Eu scriu despre viaţă pe ritmuri de doină
Caut frumosul în locuri pustii,
Sămânţa încolţeşte şi din ruină
Mai vine o şansă,mai vine o zi.


Uităm cei frumos,urâtul ne cheamă
Şi biblia zice să nu trăim drame,
Nu mai avem tată,nu mai avem mamă
Încercaţi bunătatea ,ea ţine de foame.

Trăiţi prezentul pe marginea vieţii
Escaladaţi munţi,deveniţi alpinişti,
Iubiţi adevărul,nu e loc de inflaţii
Creşteţi speranţe,nu mai fiţi trişti.


Viaţa e moartă fară senzaţii
Vă dau declaraţii sub jurământ,
Strângeţi în braţe,cuprinşi de emoţii
Iubirea primită în dar pe pământ.

Eu scriu despre viaţă pe ritmuri de doină

Caut frumosul în locuri pustii,

Sămânţa încolţeşte şi din ruină

Mai vine o şansă,mai vine o zi.

credeam că sunt prieten cu timpul

credeam că sunt prieten cu timpul
aveam atâtea motive
cu el împarteam colţul de pâine
chiar si cămaşa
zâmbea aşa frumos
luase forma femeii perfecte
(avea talie de viespe)
până când ne-am măsurat în oglindă
el era tânăr
eu grizonat
nu-i nimic
eu nu-mi trădez prietenii
merg până la capăt

Iubirea e scumpă nu-i de vânzare

În zilele grele,tu îmi eşti muză
Din tine extrag puterea de a fi,
Pentru aortă îmi eşti perfuză
Cu tine conjug verbul a fi.

Explorăm viaţa cu mersul pe jos
Fără bilet înfruntăm criza,
Jucăm împreună un meci glorios
Fără schimbări mai ducem încă-o repriză.

Timpul e scurt şi fără pauze
Pe stradă e circ,ne învăluie ceaţa,
Tu mângâi dorul fără aplauze
Cu mâna goală ai îmblânzit viaţa.


Iubirea e scumpă nu-i de vânzare
Creşte la bursă mai mult decât aurul,
Nu mai contează chiar dacă doare
Nu lăsaţi sufletul gol să vă inunde tezaurul.


Doare oraşul şi viaţa la ţară
Rănită e şi ziua de mâine,
Luaţi antidot iubirea,lumea e dură
Merge şi goală şi unsă pe pâine.